Dimitrie. A. Sturdza și dificultățile funcției de președinte al PNL

Ales președinte al liberalilor în noiembrie 1892, Dimitrie A. Sturdza prelua partidul într-un moment critic, conservatorii guvernau de câțiva ani România, iar amintirea Brătienilor îl obliga să se ridice măcar la valoarea predecesorilor săi. În perioada 1892-1895, D. A. Sturdza s-a dovedit un lider ce a reușit să construiască o opoziție puternică la adresa conservatorilor. Problemele pentru el au început din momentul în care a preluat funcția de prim-ministru.

Din opoziție, Dimitrie A. Sturdza i-a atacat dur pe conservatori pentru că ar fi trădat „cauza națională”, abandonându-i pe românii din Transilvania care erau supuși unui proces forțat de maghiarizare. Totodată, Sturdza susținea grăbirea modernizării statului prin aprobarea în Parlament a unor legi speciale.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

La 4 octombrie 1895, regele Carol I îl numește premier pe D. A. Sturdza. Așteptările tuturor erau mari. Însă planurile din opoziție ale lui Sturdza nu s-au potrivit cu realitatea de la guvernare. Constrâns de faptul că România era membră a Triplei Alianță, deci implicit aliată cu Austro-Ungaria, noul premier își retrage public acuzațiile formulate când era în opoziție la adresa politicii de deznaționalizare a românilor din Dubla Monarhie.

La această problemă s-a adăugat și ritmul scăzut de reforme guvernamentale. Neconsecvențele premierului au atras critici nu doar din parte conservatorilor, ci şi din partea colegilor de partid. Mai mult, unul dintre membrii guvernului și lider important al partidului, Nicolae Fleva, va crea o disidență în cadrul liberalilor, concretizată prin creerea Partidului Liberal-Democrat.

Două curente liberale

Deși problemele cu care se confrunta Dimitrie A. Sturdza păreau de natură recentă, ele aveau un substrat mai îndepărtat. În cadrul PNL se adâncea o confruntarea între „bătrânii” partidului (adepți ai cultivării rolului factorului monarhic în viaţa politică, ai menținerii sistemului de vot cenzitar, ai respectului proprietății în marja strict constituțională, nu şi în cea a „utilității sociale”) și tinerii liberali.

Aceștia din urmă doreau grăbirea modernizării statului român, printr-o reașezare a structurilor instituționale şi o impulsionare a factorilor socio-economici, dar erau și deosebit de atenți la suferințele românilor din Transilvania.

E drept, D.A. Sturdza nu a putut atinge nici prestigiul lui I.C. Brătianu, dar și vremurile erau altele. România era deja un stat independent care trebuia să fie atent și la milioanele de români care nu trăiau în granițele naționale.

Dimitrie A. Sturdza, „s-a lăsat prea mult antrenat în direcția actelor pe cont propriu”

Deși Dimitrie A. Sturdza era un muncitor neobosit, „un credincios servitor al Statului şi al Tronului”, nu a reușit să fie și liderul care să poată îmbina curentele din cadrul partidului într-o singură partitură.

Mai mult, a recurs la acte şi atitudini care i-au trădat cel puțin temperamentul convulsiv, fapt ce a afectat starea de spirit din partid. Sturdza și-a consumat timp şi energie pentru a se impune ca lider al partidului în disputele interne.

A crezut mult în rolul istoric al Partidului Național Liberal, „a slujit cu devotament formațiunea sa politică, însă s-a lăsat prea mult antrenat în direcția actelor pe cont propriu, care, prin implicaţiile lor, ar fi necesitat dezbateri cuvenite în mediul liberal”.

Deși a mai fost de încă trei ori prim-ministru, și a condus partidul până în 1908, odată cu ascensiunea politică tot mai fulminantă a lui Ion I.C. Brătianu de la începutul secolului al XX-lea, poziția sa de președinte al partidului a fost tot mai discutată. Peste toate aceste, odată cu trecerea timpului, Dimitrie A. Sturdza a început să dea semne tot mai evidente că suferă de o boală psihică.

Vă recomandăm să citiți și:

Problemele prin care a trecut primul guvern condus de D. A. Sturdza

D. A. Sturdza și asaltul asupra guvernării conservatoare

Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL

Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică

O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”

Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea

Gheorghe Brătianu, de la participarea la Al Doilea Război Mondial, la moartea în inchisoarea comunistă

Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat

Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile

Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari